Creştinii ortodocşi şi greco catolici sărbătoresc la 6 ianuarie Botezul Domnului, sărbătoare numită popular Boboteaza. Credincioşii primesc după slujba de la biserică apă sfinţită (agheasmă).
Botezul Domnului este evenimentul din viaţa lui Iisus Hristos întâmplat după 30 de ani de anonimat. Odată cu Botezul primit în Iordan de la Ioan Botezătorul, Iisus Hristos şi-a început misiunea publică.
Ioan Botezătorul îi chema pe contemporanii săi la pocăinţă şi ca semn văzut îi boteza în Iordan pe cei care îşi recunoaşteau păcatele. În acest fel, oamenii se pregăteau să-l primească pe Mesia, a cărui venire fusese anunţată în profeţiile Vechiului Testament.
Iisus a coborât şi El printre păcătoşi în apă, pentru a primi botezul ca om. Nu avea nevoie de acest gest simbolic de curăţire, dar l-a făcut pentru a împlini “toată dreptatea”, după cum i-a spus lui Ioan.
E vorba de o dreptate omenească în virtutea căreia omul are nevoie să-şi reînnoiască legătura cu Dumnezeu printr-un gest simbolic. Ioan Botezătorul îi chema pe conaţionalii săi să facă acest gest, dar mai mult, îi chema la o convertire lăuntrică, la o schimbare a modului de a fi.
Iisus Hristos nu avea păcate, el fiind singurul născut fără păcat. S-a supus însă acestui ritual de curăţire, pentru a le arăta celorlalţi că este unul de-al lor şi că respectă rânduielile lor.
S-a coborât în Iordan pentru a se curăţa, dar lucrurile s-au întâmplat invers. Prezenţa Sa dumnezeiască a purificat, a sfinţit apele Iordanului.
Atunci s-a întâmplat un lucru sesizat, se pare, doar de Ioan Botezătorul: s-a arată Sfânta Treime. S-a auzit un glas care spunea: „Acesta este Fiul Meu iubit întru care am binevoit.” (Matei 3, 17).
S-au deschis cerurile şi Duhul Sfânt s-a pogorât peste Iisus în chip de porumbel, după cum relatează evanghelisştii Matei, Marcu şi Luca.
Acesta este momentul unei arătări depline, Sfânta Treime era de faţă pentru că acum începea lucrarea lui Hristos în lume. Era confirmată identitatea lui Iisus, de Fiul al Lui Dumnezeu făcut om.
În vechime sărbătoarea tocmai aşa se numea: “Arătarea lui Dumnezeu”, în limba greacă “Epifania”. Acest nume este încă păstrat în Biserica Romano catolică.
După Liturghia sărbătorii, credincioşii participă la o slujbă specială, în aer liber, numită Sfinţirea Mare a Apei. Este o rânduială în care se invocă Duhul Sfânt să se pogoare pentru a sfinţi apa.
În unele locuri, preoţii iers pe malul apelor şi oficiază scolo slujba agheasmei.
Această slujbă aminteşte de momentul când Iisus Hristos a sfinţit cu prezenţa sa apele Iordanului în momentul Botezului.
Credincioşii duc cu ei acasă apa sfinţită pentru a o bea pe nemâncate zilele ce urmează şi pentru a primi din puterea sfinţitoare a lui Dumnezeu.
Sursa: romania-actualitati.ro